De la prima sa publicare, în 1951, această importantă prelegere a lui Erwin Panofsky nu a încetat să fie subiectul unor discuții intense care depășesc domeniul istoriei artei și se extind în general în sfera gândirii.

Un exemplu tipic de aplicare a teoriei iconologice dezvoltate de Panofsky, acest studiu nu încearcă să interpreteze pur și simplu un stil artistic, ci să aducă la lumină ceea ce el numea „semnificația intrinsică sau conținutul intrinsec” al fenomenului cultural global al arhitecturii gotice. Examinează relația dintre arhitectura gotică și tendințele spirituale mai profunde, posibil inconștiente, ale vremii și ale mediului care l-au generat.

Panofsky pleacă de la paralelismul care distinge evoluția arhitecturii gotice și a scolasticismului, încercând o legătură cauzală între acestea. El vede în formele gotice expresia aceleași „apetitul spiritual” care caracterizează scolasticismul, care deținea în acea perioadă în zona respectivă „ceva ca un monopol asupra educației”.

Conform lui Panofsky, Summa, expresia esențială a spiritului escolastic, și catedrala, forma esențială a arhitecturii gotice, sunt reglate de aceleași principii fundamentale: (a) totalitate, (b) organizare conform unui sistem de părți omologe și părți ale părților și (c) claritate și persuasivitate a raționamentului (producător).

Principala metodă scolastică a disputatio (așa cum a fost conturată de Abelard cu Sic et Non) a fost modelul conform căruia au lucrat și arhitecții catedralelor. De aceea, el poate interpreta evoluția formelor gotice de la monument la monument.

Cititorul critic recunoaște cât de profund înțelege Panofsky și cu câtă abilități critice manevrează un fundal teoretico-filozofic care pornește de la filosofia medievală și ajunge până la Hegel, Mannheim și Cassirer.

Fiecare cititor, inițiat sau neinițiat, va aprecia modul captivant în care „dezlănțuie” formele impunătoare ale catedralelor gotice, dezvăluind o imagine neașteptată și fascinantă a orizontului spiritual al Evului Mediu european.

Publicația este completată cu două glosare utile: primul include termeni și expresii străine folosite de autor, în timp ce al doilea explică terminologia arhitecturală a textului.