Niciodată înainte nu s-a vorbit atât de mult despre relațiile umane, sau pur și simplu despre "relație" (însemnând, în acest caz, relația dintre un bărbat și o femeie), și niciodată înainte aceste relații nu au fost atât de instabile și fragile. Persoana modernității lichide - așa cum o numește Zygmunt Bauman postmodernitatea, societatea ultimelor decenii, cu ritmul său rapid de schimbare, care o diferențiază de modernitatea însăși (Modernitate Solidă) - creează legături care sunt în mod intrinsec slabe, astfel încât să poată fi ușor, rapid și fără durere dizolvate ori de câte ori se schimbă circumstanțele. Forma centrală a erei noastre moderne lichide este exact persoana fără legături permanente, stabile, durabile și rezistente, care pe de o parte îi conduce la o căutare disperată a identității, autodefinirii și autoafirmării, iar pe de altă parte, le provoacă un profund sentiment de nesiguranță. Triumful individualismului în postmodernitate a condus în cele din urmă la moartea individului autonom al modernității și l-a înlocuit cu un altul, incapabil de încredere și angajament, imersat în conformism și frică.