Care este posibila poziție a tradiției ortodoxe și a strălucitei, dar efemerei, versiuni bizantine a acesteia în viitoarea identitate europeană? Este aceasta deja realizată sau se află în deveniré? Care este alteritatea grecească-ortodoxă, în raport cu identitatea europeană emergentă?

Poate că este din nou vorba despre o identitate-în-venire-prin-dialog, în care autenticitatea transmisă devine din nou universală în adevărul său? Dar acest adevăr este deja dat sau, din nou, nou?

Această carte încearcă o abordare, necesar fragmentară și introductivă, a întrebărilor de mai sus, după epuizarea fondamentalismului și a oricărui fel de modernizare agresivă, prin esența, deci, a postmodernității.