"Cei lași care trădează patrioți către unguri, din frica de moarte, să știe că le-am întins capcana, că sunt condamnați și, la prima ocazie, vor fi exterminați ca animalele". Cu aceste cuvinte, L`Humanite, publicația oficială a Partidului Comunist Francez (PCF), chema, în aprilie 1942, rezistenții francezi la acte de răzbunare. În orașele ocupate de Axe, organizațiile comuniste au cultivat sistematic nesupunerea masivă față de autoritatea ocupaționară.

În Atena și Pireu, dezvoltarea rapidă a EAM-ului, bazată pe o rețea organizatorică extinsă, hrănea sentimentul antiocupaționar al lumii, conducându-l la o ruptură totală cu regimul ocupațional. Accentuarea terorii naziste, în combinație cu polarizarea politică care a culminat în ultima etapă a ocupației (1943-1944), a dus la un ciclu sângeros de execuții, lupte deschise și crime în centrul și cartierele capitalei, între forțele ocupației vorbitoare de greacă (Jandarmerie, Securitate, Batalioane de Vezi) și "partizanii orașului" ai ELAS și OPLA, care au fost chemați să apere deschis organizațiile EAM și de partid, asumându-și în același timp sarcini "secrete" de informație, spionaj și exterminare a cadrelor mecanismului ocupațional.

Funcționarea și activitatea acestui "braț de fier al partidului" reprezintă una dintre ultimele pagini necunoscute ale istoriei ocupației și este pentru prima dată supusă microscopului unei cercetări istorice sistematice. Pentru prima dată, se dezvăluie structura, persoanele și practicile OPLA, miliția ELAS care a avut sarcina de a executa colaboratori ai ocupantului și pe cei care erau considerați trădători în ochii partidului comunist.

Această problemă a fost un fenomen complex, indisolubil legat de cerințele național-eliberatoare și sociale într-un cadru ocupațional asfixiant, în care au acționat și Batalioanele de Securitate. Nu este întâmplător, așadar, că a fost acoperită de o omertă care durează până astăzi. (Manolis Pimplis, "Ta Nea", Bibliodromio, 31/3/2012)