Dacă suntem capabili să spunem cu adevărat și cu sinceritate că omul care a plecat din această viață a fost pentru noi un adevărat tezaur, atunci acolo unde este tezaurul nostru, acolo trebuie să fie și inima noastră (Matei 6, 21), și trebuie să trăim și noi, împreună cu omul care a intrat în eternitate, cât mai complet și profund posibil în eternitate.

Căci eternitatea este singurul „loc” în care putem fi împreună cu omul decedat. Și aceasta înseamnă că, cu cât mai multe persoane dragi nouă părăsesc acest adevărat pelerinaj și intră în stabilitatea și pacea vieții eterne, cu atât mai mult trebuie să simțim că aparținem acelei lumi și că valorile acelei lumi devin treptat și valorile noastre.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]