Omul fără dorințe constituie o nouă formă de sclavie, o consecință a epocii capitaliste în care trăim. Este vorba despre omul care este condamnat să trăiască o plăcere care se îngustează în consumul forțat și perpetuu nesatisfăcut.

Când, însă, spunem dorință, ce fel de experiență invocăm? Care este semnificația acestei cuvântului atât de fundamentale pentru realitatea umană? Massimo Recalcati explorează aici un subiect-cheie al teoriei lui Lacan: dorința și enigmele ei.

Este ca și cum ne-am afla într-o galerie cu portrete, în care sunt reprezentate diferitele fațete ale dorinței umane: dorința invidioasă, dorința celuilalt, dorința nimicului, dorința și anxietatea, dorința sexuală, dorința erotică, dorința morții, dorința analistului.

Astfel, rezultă o compunere simplă dar atrăgătoare, care poate fi considerată cea mai eficientă și accesibilă introducere în gândirea lui Lacan.