Care este reacția noastră față de tragedia antică? [...] Napoleon i-a spus lui Goethe că ceea ce era destinul pentru lumea antică era politica pentru lumea modernă, iar Benjamin Constant spunea că importanța supranaturalului în tragedia antică ar putea fi transferată în teatrul modern doar în termeni politici.

Tragedia antică refuză să prezinte ființe umane ideal armonizate cu lumea lor și nu are loc pentru o lume care, dacă ar fi înțeleasă suficient, ar putea să ne învețe cum să ne armonizăm cu ea.

Există o prăpastie între ceea ce este eroul tragic [...] și modurile în care acest lume acționează asupra lui. În anumite cazuri, această prăpastie o putem percepe în termeni de conflict între scopuri umane diferite. În alte cazuri, nu putem percepe complet și nu este controlabilă.

Aceasta poate fi valabilă la fel pentru realitatea socială și pentru o lume care conține realități supranaturale. Interacțiunea eroului [...] cu forțe, structuri sau situații care îl pot distruge poate păstra semnificația sa fără prezența zeilor sau a oracolelor.

BERNARD WILLIAMS, Rușine și necesitate (1993)