Ruşii din fostul URSS au fost folosiţi pentru a extrage fonduri mari din bugetul Uniunii Europene şi din bugetul de stat. Au fost folosiţi şi ca forţă de muncă ieftină şi obiect de exploatare (aproape în aceeaşi măsură cu imigranţii economici ilegali de alte etnii) pentru „recuperarea economică” a Greciei şi apropierea acesteia de Uniunea Europeană.

Procedura impusă prin constrângere a „primirii şi reintegrării” de către stat, care avea toate simptomele unei abordări arbitrare (autoritare) şi neinformate, a contribuit la agravarea situaţiei sociale a acestor familii (din 1990).

Menţinerea problemelor acute şi a compiţiţiei neloiale, care le afectează, constituie cauza deprecierii pentru mecanismele de stat şi politicienii responsabili, dar şi cauza care în mare parte le-a dezvăluit mentalitatea predominantă cu privire la abordare şi solidaritate într-un context etnologic şi social în spaţiul grecesc.

Statul oficial a ignorat, de asemenea, obligaţia de a asigura condiţii pentru păstrarea şi transmiterea elementelor culturale specifice ale Greciei Pontice, care a fost lipsită de spaţiul său istoric, natural-geografic şi a pierdut sute de mii de oameni în faţa turcilor kemalişti. Această jertfă a oferit beneficii inestimabile pentru consolidarea şi stabilizarea noului stat grec.