Este, prin urmare, de la sine înțeles că, cu excepția femeii, nici o altă ființă din întreaga istorie a culturii nu a stimulat atât de mult imaginatia artiștilor precum Demonul.

Răul întrupat ia multe forme diferite: devine șarpe, broască, zeitate antică, monstru sau animal mitic. Totuși, forma sa cea mai răspândită s-a născut în secolul al XII-lea: o ființă umanoidă și blănoasă, cu urechi ascuțite și picioare de țap sau cal. Coarnele și coada lungă sunt complementul necesar.

Giotto, Bosch și Botticelli și-au înzestrat demonii și cu aripi de liliac, provenind din picturi chinezești cu tehnica papirusurilor din Li Long Mien. Totuși, coarnele și picioarele de țap ale Satanei au o proveniență evident mediteraneană: Pan, Dionysos și satirii aveau aceleași trăsături distinctive, care la rândul lor erau împrumutate de la zeități paleolitice.