Reorganizarea economică și socială care a avut loc în ultimele aproximativ trei decenii a influențat semnificativ nu numai natura muncii, ci și rolul acesteia în procesul de producție și în societate în general.

Utilizarea noilor tehnologii și parcursul societăților europene spre societatea cunoașterii au creat noi date și au provocat lărgirea inegalităților economice și sociale între noi grupuri sociale. Grupurile de risc ridicat nu mai sunt aceleași ca în trecut. Cunoștințele și deținerea abilităților constituie factori importanți de delimitare, în prezent, a săracilor, șomerilor și celor social excluși.

Munca, în stadiul actual, nu pare să valorifice, cât ar fi de așteptat, aceste evoluții tehnologice în favoarea sa. În același timp, se observă, sub presiunea globalizării și a constrângerilor economice și demografice, multiplicarea noilor forme de muncă și necorelarea nevoilor sociale cu oferta de servicii a sistemului de protecție socială.

Care este, așadar, viitorul muncii? Întoarcerea în trecut, în epoca capitalismului sălbatic, sau fuga înainte? Răspunsul este și va fi mereu politic.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]