Cum definește Foucault „vederea” și „vorbirea” pentru a forma o nouă concepție a Cunoașterii? Ce este, în acest sens, enunțul, în contrast cu cuvintele, frazele, propozițiile?

În ce mod Foucault determină relațiile puterilor pentru a forma o nouă concepție a Puterii? De ce este nevoie de un al treilea ax care ne permite să „traversăm linia”? Ce este linia Exterioară, la care se referă constant Foucault?

Care este semnificația sa politică, literară și filosofică? În ce sens „moartea omului” nu reprezintă un eveniment nici trist, nici distructiv, ci o transformare care survine în lucruri și în gândire?

În această carte sunt analizate aceste întrebări, precum și răspunsurile lui Foucault, care compun una dintre cele mai importante filosofii ale secolului douăzeci și deschid un viitor pentru limbaj și viață.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]