Georgina s-a născut la Viena la sfârșitul anului 1927, într-o perioadă în care orașul își pierduse rolul de centru al unui imperiu și se lupta să găsească o nouă identitate. Când naziștii au intrat la Viena în 1938, oamenii strigau de bucurie, imaginându-și revenirea măreției pe care o credeau meritată. Însă, fiind evreică, Georgina nu avea niciun motiv să sărbătorească. În câteva zile i s-a spus să stea în partea din spate a clasei la școală, iar mai multe dintre prietenele ei i-au spus că părinții lor le-au interzis să îi vorbească. A văzut cu ochii ei cum erau scrise lozinci antisemite pe vitrinele magazinelor evreiești, precum și hărțuirea evreilor ortodocși pe străzi. Într-un caz, a văzut o mulțime adunată în jurul unor evrei care erau obligați să lingă scuipături de pe asfalt. „Oamenii din jur râdeau și îi încurajau. A fost groaznic.”
Familia Georginei avea și alte motive să fie îngrijorată de sosirea naziștilor: tatăl ei era comunist înrolat și era deja supravegheat de guvern. Considerând că noul mediu era mult prea periculos, a dispărut, plecând la Praga. Două luni mai târziu, Georgina și mama ei l-au urmat. Sub pretextul că merg la un picnic la țară, și-au adunat puținele lucruri și au luat un tren spre graniță, unde un bărbat cu „înfățișare ciudată” le-a trecut pe ascuns în Cehoslovacia.