Paul Lafargue (Cuba 1842 - Paris 1911) a fost ginerele lui Karl Marx (s-a căsătorit cu fiica sa, Laura, cu care s-a sinucis în 1911 pentru a evita bătrânețea). Această mică carte (publicată în 1880) a provocat disconfort printre socialiști și i-a divizat. A provocat disconfort deoarece era scrisă de ginerele lui Marx și contravenea lozincilor luptelor muncitorilor din acea vreme, care erau 'Locuri de muncă pentru toți!' etc.

I-a divizat, deoarece unii considerau că se opune luptelor muncitorilor (care se concentraseră asupra asigurării locurilor de muncă pentru muncitori), iar alții s-au entuziasmat de modul radical în care revendica 'viață umană' pentru muncitor. Cartea este însoțită de un scurt supliment al traducătorului, în care sunt detaliate reacțiile socialiștilor și, ulterior, ale comunistilor față de carte și în care sunt prezentate anumite gânduri despre 'problema' timpului liber și modalitățile prin care este abordată în societățile occidentale.

Așa cum scrie Lafargue: 'O nebunie stranie stăpânește clasele muncitoare ale națiunilor în care domnește cultura capitalistă. Această nebunie este dragostea pentru muncă, pasiunea mortală pentru muncă, care duce până la epuizarea forțelor vitale ale individului și ale urmașilor săi. Pentru a oferi muncă tuturor leneșilor din societatea de acum, pentru a putea dezvolta nelimitat echipamentele industriale, clasa muncitoare trebuie să-și dezvolte nelimitat capacitățile de consum. Dacă clasa muncitoare, rădăcinând din inima sa pasiunea pervertită care o guvernează și distorsionează natura sa, s-ar ridica pentru a forja o lege de oțel care ar interzice tuturor să lucreze mai mult de trei ore pe zi, Pământul ar simți cum se naște pe el o nouă lume'...