Macronisos, aşa cum se ştie, a funcţionat ca un lagăr de „reeducare” pentru comunişti. Ca un loc unde a fost exercitată violenţa de către guvernatorii „ortodocşi” ai ţării pentru ideologie, credinţă şi principiile zecilor de mii de prizonieri politici.

Numărarea fără sfârşit a ororilor pe care le-au suferit cei transportaţi, pentru a se redresa acolo, comunişti şi non-comunişti, cu ajutorul „arhitecţilor” noului „Parthenon”, fixează insula ca un simbol al rezistenţei împotriva violenţei, având un impact naţional şi global.

Integrându-l în rețeaua lagărelor de concentrare groaznice de cunoaștere internațională, precum Dachau, Auschwitz, Mauthausen, și astăzi Guantanamo.