Proclus, unul dintre ultimii mari gânditori ai filozofiei neoplatonice și ai reflecției filozofice grecești în general, s-a născut la Constantinopol pe 8 februarie 412 d.Hr. Fiu al unei familii înstărite din Lycia, a studiat în cele mai bune centre educaționale ale vremii sale, Alexandria, Constantinopol, Atena.

Acolo a intrat în contact cu Academia neoplatonică din Atena, care l-a cucerit definitiv și a devenit director după moartea mentorului său, Syrianus. A murit la Atena pe 17 aprilie 485 d.Hr. și a fost înmormântat lângă Lycabettus.

Trăind într-o epocă de haos sincretic, el va compune într-un sistem unitar și complex întreaga tradiție filozofică neoplatonică anterioară, influențată de elemente pitagoreice, aristotelice și stoice. În sistemul său, va aduna divinitatea, substanțele inteligenței și cele intelectuale, magia și diferite ființe de natura demonului, și astfel o va transmite medievalismului scolastic.

Lucrarea sa constituie o sursă esențială pentru orice cercetător al filozofiei neoplatonice, dar și pentru însuși Platon, al cărui lucrări adesea propun interpretări originale și extrem de interesante.