Arta ceramicii este cunoscută ca o artă tradițională din perioada clasică, dar, ca o știință și tehnologie aparte, s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului XX și, astăzi, ocupă o poziție deosebită în direcția Științei Materialelor.

Ceramicile tradiționale de argilă silicatice, însă, din natura lor, se supun unor anumite limitări, care sunt rezultate ale structurii silicatelor, transformărilor puternice în stare solidă și, cel mai important, prezenței fazei lichide. Aceste ceramicii nu au putut satisface cerințele evoluției tehnologice rapide din ultimele decenii.

A fost necesară căutarea unor materiale ceramice îmbunătățite care să depășească aceste limitări și să aibă, de exemplu, rezistențe mecanice extrem de ridicate, proprietăți foarte refractare, proprietăți electrice sau să fie bio-compatibile etc. Această îmbunătățire a dus la dezvoltarea unei direcții deosebite în Știința și Tehnologia Ceramicii, cea a Ceramicii Avansate.

În paginile acestui manuscris se încearcă abordarea îmbunătățirii materialelor ceramice. Aceasta se realizează prin prezentarea unei numeroase baze de informații științifice și tehnologice documentate, care își propune să ofere cunoștințele și instrumentele necesare, care constituie o bază largă și solidă pe care cineva poate construi în continuare.