De undeva începem cu toții, poziția noastră politică: proveniențe familiale, cu vechile iubiri politice și vechile ură, neliniști de adolescență, participarea, în tinerețea noastră, la formațiuni politice, posibile reorganizări sau repudiere ulterioare și o grămadă de altele.

Însă un element rămâne de obicei neschimbat: separarea ideologiei de stânga și de dreapta. O separare care rămâne imună la orice eveniment istoric semnificativ din trecut, la orice tentativă de poziționare „cartesiană” a lucrurilor, dar și la orice nouă răsturnare istorică care are loc în zilele noastre.

Dacă, în cele din urmă, cetățeanul aparține stângii sau dreptei face acum parte din ADN-ul său și nu se schimbă pe parcursul întregii sale vieți! (Iată ceva similar: vă amintiți poate de ce motiv, când erați copil, ați decis, la un moment dat, să deveniți Olimpic sau Panathinaikos și apoi ați rămas astfel pe tot parcursul vieții?)

Așadar, dacă cineva ne spune că astăzi obsesia „atasamentului” la aceste separări este deja fără obiect și că, contrar celor în care credeam, este nu doar extrem de dăunătoare pentru societatea noastră, ci și complet lipsită de sens, probabil că vom reacționa violent! Cu toate acestea, va trebui să fie încercată!