Deși dintr-o anumită perspectivă titlul poate fi înșelător din cauza unidimensionalității sale, "Despre certitudine" a fost pe bună dreptate considerat o lucrare asupra epistemologiei, o lucrare care deschide noi linii de gândire asupra conceptelor de cunoaștere, îndoială și justificare a credințelor.

Dar, indiferent de contribuția sa la articularea pozițiilor epistemologice, cartea reprezintă, fără îndoială, a treia capodoperă a lui Wittgenstein (după "Tractatus" și "Cercetările filosofice"), extinzând și lărgind reflecțiile wittgensteiniene asupra limbajului, logicii și vieții umane.

Ră richness of observations, the philosophical fertility of questions and different answers, as well as the variety of themes addressed in these notes, not only confirm such a characterization but also allow the reader to follow the course of thought of a great philosopher.

În aceste note sunt abordate problematicile ide alismului și scepticismului, noțiunea și rolul îndoielii, noțiunea cunoașterii și fundamentarea acesteia, noțiunea de justificare și documentare a credințelor empirice, precum și multe alte probleme epistemologice, dincolo de conceptul emblematic al certitudinii, care ocupă o mare parte din cercetările filosofice ale cărții.