Filozoful și sociologul german Georg Simmel (1858-1918) prin pluralitatea tematicilor pe care le-a examinat (printre altele peisajul, banii, dragostea, metropola), se numără printre cei care au realizat întoarcerea filozofiei către obiectele și aspectele vieții cotidiene a modernității.

Conform lui Adorno, a reușit „să devină norma pentru oricine nu era mulțumit de clopotele cunoașterii și istoria spiritului”. Estabilimentul academic l-a recompensat pentru îndrăzneala sa epistemologică, dar și pentru popularitatea textelor și conferințelor sale, plasându-l constant la margine, oferindu-i astfel ocazia să rămână în contact cu devenirea socială a vremii sale.

Cu eseul său Moda, Simmel a radiografiat filosofic și sociologic fenomenul modei, un fenomen emblematic al modernității, arătând prin analiza dualității care caracterizează subiectul modern, paradoxul de a fi „în modă”, chiar și atunci când se străduiește să fie „în afara modei”.

„Esenta modei constă în următoarele: că trebuie întotdeauna să fie adoptată doar de o parte a unei grupuri, în timp ce întregul trebuie doar să tinde spre adoptarea ei. Odată ce moda reușește să fie complet acceptată, adică atunci când ceea ce inițial a fost adoptat doar de anumiți indivizi este într-adevăr adoptat fără excepție de către toți, așa cum este cazul cu anumite elemente ale vestimentației și formelor de socialitate, atunci nu mai este caracterizată ca modă. Fiecare expansiune a modei o împinge deja spre sfârșitul ei, deoarece aceasta își anulează și distincția.”

Georg Simmel