Această ediție însoțește expoziția cu același nume, care a avut loc la Palatul Eynard din Atena (9 mai – 28 iulie 2018) și a fost rezultatul unei cercetări de opt ani, axată pe peisajul Colinei Filopappou. Plimbările zilnice ale lui N. Papadopoulos cu câinele său pe colină au dat startul acestei căutări, care s-a transformat într-un proiect artistic interdisciplinar, la care au contribuit cu cunoștințele lor botanisti, arheologi și teoreticieni.

Proiectul l-a purtat pe artist într-o retrospectivă istorică care ajunge până la descoperirea Americii de către Cristofor Columb, deoarece atunci au ieșit la lumină noi specii de plante, care au fost transportate prin diverse metode în bătrâna Europă și au modificat astfel flora acesteia. Astfel, conceptul de globalizare capătă o nouă dimensiune, pe măsură ce se aplică regnului vegetal, cu mișcările voluntare sau involuntare ale plantelor dintr-un loc în altul și dintr-un continent în altul.

În același timp, cercetarea a dezvăluit că până în secolul al 19-lea colina era lipsită de vegetație, și anume, datorită imaginii pe care o prezenta, a câștigat supranumele de „Orașul Stâncilor”. Introducerea florei străine, care a îngăduit treptat colinei să devină verde, a fost rezultatul exclusiv al intervențiilor umane în peisajul attic și a fost chiar aceasta cea care i-a conferit imaginea unui imens, deschis grădini în mijlocul naturii.

Grădina reprezintă o invenție ancestrala a omului, care a urmărit întotdeauna atât plăcerea estetică, cât și funcția sa simbolică ca spațiu închis, sigur și oarecum sacru. În cultivarea sa s-au găsit proporții cu cultivarea spiritului, în timp ce s-a dezvoltat o reflecție asupra respectului pe care trebuie să-l aibă omul atunci când încearcă să îmblânzească natura.

Asemenea importanță vitală pe care a căpătat-o grădina specifică a colinei pentru oamenii care trăiesc în apropierea ei, dar și pentru Atena, care continuă să crească în jurul ei, se dovedește prin grija locuitorilor, care inițial plantează și au grijă de plante, iar mai târziu adaugă în acesta infrastructura permanentă necesară. Întregul proiect reprezintă un omagiu adus colinei în sine, care rămâne unul dintre puținii plămâni verzi din inima acestui oraș de beton.