Prezenta lucrare abordează selectiv anumite evenimente din parcursul istoric al Bisericii în perioada celei de-a doua milenii. Având ca punct de plecare tragicul eveniment al Schismei din 1054, odată cu întreruperea relațiilor bisericești canonice între Răsărit și Apus, se apropie cu metodologia științifică adecvată de cele mai semnificative evenimente care au contribuit la formarea lumii creștine moderne, fragmentate.

Examinează caracteristicile fundamentale ale tradițiilor creștine individuale și determină diferențele dintre ele, care au constituit de-a lungul timpului un teren de dispută și tensiune, cu manifestarea chiar a unor fenomene extreme de intoleranță și fanatism, în special în spațiul european.

O atenție deosebită este acordată eforturilor Ortodoxiei pentru restaurarea unității bisericești cu Apusul și funcționării instituționale a Patriarhiei Ecumenice în perioada otomană.