Domeniul educației a atras foarte devreme interesul vivace al păstorilor Bisericii atât pentru satisfacerea nevoilor practice ale vieții liturgice, cât și pentru exercitarea activităților sale didactice și misionare. În mod special, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului, ca centru administrativ și spiritual al Ortodoxiei, s-a îngrijit printre altele cu o deosebită fervoare de promovarea și întărirea educației școlară grecești în regiunile sub jurisdicția sa, în special în perioada stăpânirii otomane. Studiul de față urmărește o investigare sistematică a rolului și contribuției sale, precum și a Patriarhilor Bisericii Ierusalimului, în înființarea, organizarea și funcționarea școlilor grecești pe baza documentelor patriarhale și sinodale din perioada 1593-1821.