Lordul Byron nu a reușit nimic în Mesolonghi, în afară de propria sa sinucidere. Dar, prin acest act eroic, a contribuit la eliberarea Greciei.
Studiul iscusit al lui Harold Nicolson respinge mitologia romantică care susține că Byron a călătorit în Grecia inspirat exclusiv de entuziasmul filoealian și optează pentru prezentarea complexului și captivantului portret al unui om aflat într-o tulburare psihică.
Exilul său în Italia îl condusese la un impas. Dorea să se restabilească în fața englezilor și să contribuie la o cauză demnă. Independența grecilor strălucea în conștiința sa ca o oportunitate personală de a evada și, în același timp, de a reveni într-un fel la trecutul său mai fericit.
În realitate, însă, această călătorie temerară nu a fost decât o succesiune de eșecuri umilitoare. A avut parte de orice nenorocire poate să-și imagineze cineva. O confruntare politică frontală, dezordine în rândul grecilor din provincie, constrângeri economice și lipsa de susținere din partea Londrei.
Cu toate acestea, curajul său natural și integritatea nu l-au părăsit niciodată, iar el nu a renunțat la scopul său, chiar și atunci când toate speranțele fuseseră dezmințite.
