Înființarea Statului Modern Grec la sfârșitul anilor 1820, după patru secole de stăpânire otomană, marchează o dezvoltare crucială în lunga istorie a națiunii grecești. Atât din punct de vedere social, cât și cultural, statul a adoptat o orientare fermă către progresismul urban.

Orașe noi au fost construite și cele mai vechi au fost radical transformate. Așa cum era de așteptat, arhitectura urbană din secolul al XIX-lea în Grecia a derivat din classicismul european, deoarece cultura europeană în general a jucat un rol vital în viața tânărului stat.

Ce este cel mai important, totuși, este că această arhitectură s-a dezvoltat în umbra modelelor sale superbe, adică monumentele din Atena clasică și Acropola. Rezultatul a fost unic: o arhitectură neoclasică de calitate excepțională și aplicabilitate durabilă.

Pe lângă Atena, un număr mare de orașe și localități din diferite părți ale Greciei au urmat tendința arhitecturală de mai sus fie sub formă de neoclasicism, fie de istoricism târziu. Astfel a fost mediul construit urban în Grecia până la începutul secolului XX, cu clădiri remarcabile, atât din punct de vedere arhitectural, cât și artistic, care astăzi atrag un interes intens și în continuă creștere.