O adevărată dezamăgire! Totul este schematic! Prima expoziție personală a lui Balthus (la galeria Pierre din Paris) trebuie să fi provocat un adevărat șoc vizitatorilor săi. În 1934, arta abstractă și surrealismul ajunseseră la apogeul lor și, în acest context, încercarea lui Balthus de a "însuși pictura" (conform poetului Pierre-Jean Jouve), l-a făcut din start o figură marginală. La 26 de ani, Balthus mergea împotriva curentului.

Arta sa se baza, într-un mod elocvent, atât pe imaginație, cât și pe un fel de realism între pictura Renașterii, și în special a secolului al XV-lea, și Clasicismul de cea mai extremă formă. Antonin Artaud, într-un text publicat în Nouvelle Revue Francaise în mai 1934, apăra "inițiativa neortodoxă" a lui Balthus pentru acele vremuri, scriind: "Pictura, se pare, s-a săturat să ilustreze monștri și aberații. Vrea să revină la un fel de realism organic, care, în loc să disprețuiască poezia, miracolele și miturile, împrumută mai mult ca niciodată inspirație din toate acestea."

Însă acum, deține și mijloacele necesare de exprimare. Pentru că este, fără îndoială, destul de ușor să experimentezi cu forme imperfecte sau în evoluție pentru a crea ceva neașteptat, neobișnuit, minunat. Ar trebui să fie pictate lucruri reale, nu forme; ar trebui, de asemenea, să nu se aducă opera naturii în microscop doar pentru a obține ceva incoerent. Artistul care are încredere în mijloacele și abilitățile sale, projecete intenționat lumea exterioară, deține obiectele, corpurile și formele care există acolo, experimentând cu acestea.