Ne naștem în limbaj și în gândire pentru că la orizontul supravegherii infantile mama este atât bucurie a prezenței, cât și durere a absenței - pentru că dorința de hrană este o aspirație relațională.
Omul este rațional pentru că este o ființă iubitoare, diferența esențială a omului este viața ca relație, nu ca supraviețuire egocentrică.
Cărțile "pășesc" pe această propunere empirică pentru a căuta criterii de critică în opoziție cu realitatea actuală a contradicțiilor culturii noastre, a decaderei fenomenului social, a alienei radicale a sistemului politic.
Identifică critica în opoziție cu problemele specifice actuale ale relațiilor internaționale, ale nepăsării politice interne, ale impasurilor educației, ale efectelor "progresivului" nihilism.
Critica are un scop și o viziune: Să fie salvate în anumite conștiințe măsuri și limite ale autenticitații: relațiile sociale, sportul politic, explorările artei, bucuria iubirii.
