În 2017 se împlinesc 100 de ani de la instaurarea bolșevicilor lui Vladimir Lenin în Imperiul Rus. Este un eveniment de importanță mondială, care a influențat nu numai istoria și marele stat al Rusiei (care s-a transformat rapid în U.R.S.S., Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice sau pur și simplu Uniunea Sovietică), ci a fost și punctul de plecare, baza pentru răspândirea și impunerea ideologiei comunismului în multe state.

În unele state, de fapt, aceasta a devenit forma de guvernare dominantă (în special după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945, și timp de aproximativ o jumătate de secol până la căderea așa-numitelor regimuri socialiste în 1990 și după). Așa că, la începutul anilor 1990, când sistemul a devenit atât de corupt și antipopular încât a căzut, prăbușirea sa a permis instaurarea unor regimuri parlamentare, adică a unei democrații burgheze de tip occidental (cu economie liberă, parlament, alegeri etc.), pe care comunismul o urâse și o combătuse în fiecare mod posibil încă de la înființarea sa.

Evenimentul preluării puterii de către Partidul Bolșevic în Rusia în 1917 nu a fost (pentru cei care știau bine cum stau lucrurile) un eveniment întâmplător și „spontan”. A fost pregătit sistematic, atât în interiorul Rusiei cât și în afara acesteia. Un element de o importanță crucială pentru acest succes a fost acțiunea unei figuri obscure, unui evreu din Rusia, care a impulsionat puternic întreaga întreprindere și l-a ajutat pe Lenin să preia puterea și să conducă statul rus, transformându-l în U.R.S.S. Este vorba despre Israel Lazarevici Helfand sau Alexander Parvus, o figură despre care admiratorii bolșevicilor din întreaga lume „uită” să menționeze chiar și astăzi.