În 1949, după încheierea războiului civil grecesc, 28.000 de copii greci „s-au găsit” în statele estice. Pentru acești copii, KKE a organizat un sistem educațional de limbă greacă care, ca un alt Ianus, avea privirile îndreptate în două direcții: educația lor socialistă și patriotică.

Responsabilii educației au reușit ca aceste două obiective să progreseze simultan, fiecare întărind pe cealaltă. Combinația celor două obiective specifice a constituit modalitatea fundamentală de formare a personalității copiilor și a scos în evidență subiecții cu o identitate caracteristică, atât la nivel individual, cât și colectiv.

Acest sistem educațional se află în opoziție cu sistemul echivalent din Grecia și reprezintă o oglindă a evoluțiilor politice ale vremii.

[Fragment dintr-un text de prezentare a editorului sau a publicației]