Dinamica nouă care s-a dezvoltat în ultimii ani prin implicarea celor care învață în actul didactic este cea mai potrivită condiție pentru valorificarea surselor în timpul predării.

Învățarea frontală și monologul monoton al profesorilor cedează locul unor procese de investigare și dialog participativ. Autoritatea profesorului este înlocuită de responsabilitatea comună în căutarea adevărului între profesor și elev.

Sursele istorice oferă toate aceste posibilități și, în același timp, vizează cultivarea gândirii critice și a judecății istorice. Elevul, într-un astfel de climat, nu este un receptor pasiv al unei adevăruri descoperite de alții, ci un cercetător care luptă pentru stăpânirea adevărului istoric prin procesarea surselor istorice.

O muncă deloc ușoară, dar captivantă, atunci când cineva știe să investigheze sistematic și metodic.

(. . .) [Extras din textul introducerii]