Printre cărțile care vor provoca întotdeauna discuții și divergențe, „Prințul” diplomatului, istoricului, filozofului italian – și adevărat copil al Renașterii – Niccolò Machiavelli este o lucrare care a influențat și modelat, mai mult decât oricare alta, gândirea și știința politică occidentală.

Și, deși în dicționarele multor limbi adjectivul „machiavelic” înseamnă fără echivoc „viclean” și „fără scrupule”, elementele care ies în evidență aici, dincolo de conștienta și atemporală „neglijare” a moralei în cursa pentru putere și autoritate, nu sunt decât gândirea logică pură și un progresism incontestabil atât în viziunea politică și istorică a lucrurilor (secularizarea față de concepțiile teocratice ale Evului Mediu), cât și în mijloacele necesare pentru atingerea acesteia (abilități de conducere și o conjunctură favorabilă – occasione – pentru intervenția umană drastică în „ordonarea naturală”).

Dincolo de perspectivele extrem de pătrunzătoare asupra modului de gândire și acțiune al celor aflați la putere, „Prințul” lui Machiavelli radiografiază însăși natura umană ca ființă politică, cu o adâncime de înțelegere mult mai puțin „machiavelică” decât am putea crede.

Niccolò Machiavelli (1469-1527) a fost diplomat, politician, istoric și autor italian. Gândirea sa politică a fost supusă unor critici acerbe, dar și acceptării totale, deoarece mulți îl consideră pe el părintele științei politice moderne, iar alții îl descriu pur și simplu ca fiind cinic, corupt și autoritar. De asemenea, a scris piese de teatru, poezii și romane și a tradus lucrări clasice.