„Mă întristează că femeile sunt sistematic subestimate, primind cu plăcere atenția nesemnificativă pe care bărbații consideră că este potrivit să o ofere sexului feminin. Toate aceste mici ritualuri mi se par atât de ridicole încât cu greu îmi pot controla nervii când văd un bărbat grăbindu-se cu mare plăcere să ridice o batistă căzută sau să deschidă o ușă, în timp ce o doamnă ar putea să o facă și singură cu un singur gest.”
Scriind într-o epocă în care lupta pentru drepturile omului a dus la mari revoluții în America și Franța, Mary Wollstonecraft și-a exprimat cu tărie propria opinie despre independența feminină în 1792. Cu pasiune și directitate, a atacat punctul de vedere dominant al societății care o considera pe femeie ca un element decorativ și a cerut educație egală pentru fete și băieți, sfârșitul prejudecăților și independența femeilor de meseria lor și nu de partenerul lor.
Recunoașterea drepturilor femeii a fost acceptată uneori cu admirație și alteori cu indignare, însă a consacrat-o ca fiind „mama” feminismului modern. „Îmi doresc ca femeile să aibă putere nu asupra bărbaților, ci asupra propriei persoane.”
Mary Wollstonecraft (1759-1797) a fost o scriitoare, filozofă și susținătoare a drepturilor femeii din Anglia. Este considerată de mulți prima feministă. Recunoașterea drepturilor femeii (1792) a fost cea mai cunoscută lucrare a sa, în care susține cu căldură și argumente că femeile nu sunt inferioare bărbaților și că impresia greșită de contrar este creată doar pentru că nu primesc educația corectă. A murit la scurt timp după nașterea fiicei sale, Mary Wollstonecraft Shelley, la vârsta de doar treizeci și opt de ani.
