În ultimii zece ani, științele complexității și haosului, precum și teorii noi în biologie au răsturnat nu doar modul în care vedem fenomenele naturale, ci și modul în care percepem organizarea și conducerea afacerilor.

Teoriile haosului ne ajută să înțelegem mai bine de ce adesea afacerile dezvoltă comportamente defensive și se opun schimbărilor, reducând astfel capacitatea lor de adaptare într-un mediu în continuă schimbare. De asemenea, ne invită să privim incertitudinea dintr-o altă perspectivă: nu ca pe un rău ce trebuie evitat, ci ca pe o condiție antropologică necesară pentru apariția noului.

Teoria cuantică evidențiază implicarea inevitabilă a observatorului în fenomenele micro și, prin analogie, influența ineluctabilă a observatorului asupra fenomenelor sociale în care este implicat. Conducerea este o chestiune necesar participativă.

Teoria auto-organizării în fizică subliniază organizarea spontană a sistemelor care sunt în schimburi energetice cu mediul lor și, prin analogie, luminează modul în care producția și difuzarea informațiilor într-un sistem social contribuie într-un mod similar la reorganizarea acestuia.

Rolul liderului într-un sistem închis este relativ simplu: să prevadă, să planifice și să dea ordine. Rolul liderului într-un sistem deschis este mult mai complex deoarece este mai indirect: să inspire, să convingă, să fie un catalizator al schimbărilor, să creeze cadrul în care se iese la iveală auto-organizarea și creativitatea colaboratorilor săi.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]