Această mică carte conține o trilogie de texte experimentale, pe care le-aș numi, care vizează o încadrare teologică ontologică a unei recepții critice a psihanalizei, o recepție care se autolocalizează în perspectiva pe care autorul o consideră esențială: oferirea unui spațiu conceptual, adică, care ar permite o primire teologică, în timp, a psihologiei adâncurilor.

Dorința, Universalitatea și Eschatologia constituie astfel o trilogie de noțiuni cu rădăcini profund teologice, ele sunt stâlpii ontologiei teologice, care o fac cu adevărat fundamentală, dar în același timp, la un al doilea nivel, reprezintă și obiective ontologice fundamentale psihanalitice - evidențierea acestui fapt promovează o hermeneutică teologică a psihanalizei care nu lasă aceasta din urmă deloc indiferentă, în timp ce îi conferă noi orizonturi mai largi.

Pentru psihanalizatorii și psihoterapeuții teologic neștiutori, aceasta va constitui o surpriză științifică suplimentară - spațiul ontologic în care sunt găzduiți este `par excellence` teologic! Pentru teologi, modalitatea de înțelegere a fenomenului psihanalitic se va apropia mult mai mult de esența experienței lor mai profunde. Reflectarea comună, la această adâncime, este astăzi absolut necesară.