În avangarda medicinei se desfășoară o revoluție a percepțiilor. După un secol de știință orientată către boală și concentrată pe patogeneză, se recunoaște relevanța ecologică a sănătății.

Se reafirmă convingerea civilizațiilor antice că procesele de naștere, dezvoltare și sănătate, precum și cele de degradare, boală și moarte, se desfășoară într-un sistem de spațiu și timp, ale cărui limite pentagonale sunt mediul, organismul uman, procesele terapeutice, stilul de viață și transcendentul.

După mult timp, putem acum să vedem cât de pătrunzător a fost „mintea dăunătoare”. Putem să ne însușim genialitatea sa într-o interpretare modernă.

Tradiția bisericească și avangarda științifică arată aproape unanim cum ar trebui tratată boala pentru ca tratamentul să fie eficient și substanțial.

[Extras dintr-un text de prezentare a editorului sau a publicației]