Cartea aceasta este împlinirea datoriilor unui fiu față de tată. Andreas Papandreou, toamna anului 1995, i-a cerut fiului său Nikos să-i elaboreze un contur al memoriilor sale. Însă evoluția dramatică a evenimentelor și lipsa distanțării necesare față de acestea, precum și moartea lui Andreas Papandreou mai apoi, nu au permis realizarea planului pe atunci.
Acum, după moartea tatălui, fiul vine să își îndeplinească datoria. Nikos Papandreou reconstruiește viața politicianului dintr-o nouă perspectivă: cea a unei narațiuni politice complete. Andreas devine narratorul propriei sale vieți prin cuvintele sale. „Exact ca un autor, el construiește narațiunea Greciei moderne, imaginea totală și captivantă, pe baza detaliilor”. Interpretarea care se încearcă plasează întreaga viață a lui Andreas sub o anumită optic.
Se străduiește să dezvăluie țesătura, reală sau imaginară, care leagă evenimentele individuale. Permite cititorului să explice mitul fără a demitiza persoana. Îl îndeamnă să admire nu doar personalitatea interpretată, ci și efortul de interpretare.
Pentru că atât opera de viață a politicianului, așa cum reiese din discursul său, cât și interpretarea vieții sale, așa cum reiese din carte, este evident că se bazează pe o muncă prealabilă făcută cu meticulozitate. Această carte se adresează tuturor celor care s-au întrebat de unde provenea abilitatea lui Andreas Papandreou de a fascina mulțimile. Se apropie de personalitatea politicianului cu discreție, sensibilitate și cu percepția directă pe care fiul o are asupra tatălui, reușind să ofere răspunsuri.
