Se spune că doar oamenii au suflet și destin. Și că doar ei au privilegiul amintirilor. Cu siguranță, însă, nu este așa. Căci și lucrurile „neînsuflețite” au și ele destinul lor, uneori bun și alteori nefericit și necorespunzător, exact ca oamenii.

Eu, de exemplu, am trăit aproape treizeci de ani o viață intensă, plină de emoții și aventuri. Pentru că, bineînțeles, treizeci de ani de viață pentru o mașină sunt o viață lungă. Iar acum, bătrână și retrasă în tristețea singurătății mele, îmi trăiesc ultimele zile ancorată într-o curte, puțin înainte de a veni sfârșitul...