Școala dominantă, în Grecia, de analiză și interpretare a trecutului „național”, fie a ignorat, fie a modelat - adică a denaturat - realitatea obiectivă.
Începând din primele zile ale formării statului grec, a ales în mod conștient să se adapteze la această memorie istorică, folosind scheme interpretative istoriciste care produc traduceri și versiuni legitimizatoare, ușor de înțeles și liniștitoare pentru prezent.
Cu toate acestea, idealizarea înșelătoare a persoanelor, instituțiilor și evenimentelor poate crea, desigur, consensuri largi, dar, în același timp, construiește temeri colective, intoleranță, crize, rupturi și impasuri, precum și viziuni introvertite, care uneori duc la tragedii.
Prezenta studiu încearcă, cu ajutorul materialului primar și secundar necesar, să ajungă la interpretări raționale, care, desigur, s-ar putea să nu flateze fanteziile colective naționale, tabu-urile și miturile bine cunoscute legate de drepturi, dar urmăresc totuși prevalența „unei etici a rațiunii și a puterilor logicii”.
