Autorul examinează cele unsprezece comedii supraviețuitoare ale lui Aristofan ca reprezentative ale comediei antice, un gen literar care prezintă o omogenitate artistică și ideologică și exprimă spiritul societății ateniene într-o perioadă de mari dezvoltări, la sfârșitul secolului al V-lea și începutul secolului al IV-lea î.Hr. De asemenea, oferă informații despre supraviețuirea textelor lui Aristofan, teatrul vremii sale, stilul și structura operelor sale, precum și despre alți dramaturgi comici antici - predecesori, contemporani și succesori.