Tradiția muzicală a Ponto-ului este atât de specială, încât cei mai neexperimentați recunosc din depărtare tipologia sa. Și deoarece prezența elementului pontic în societatea neo-elenă este puternică, această tradiție este aproape familiară tuturor.

Cu toate acestea, identitatea sa mai profundă rămâne în esență necunoscută, accesibilă doar celor inițiați, care cu perseverență și devotament se dedică acesteia cu evlavia religioasă care îi ține legați de carul unei memorii istorice lungi și dureroase.

Locul muzicii pontice, așadar, constituie o țară de descoperit, iar în această direcție a fost elaborat acest volum. Este vorba despre un studiu asupra celui mai emblematic dintre simbolurile muzicii pontice, vioara, care este explorată aici în întreaga sa amploare, de la organologie și tehnică până la repertoriu și rolul său funcțional într-o tradiție încă vie.

Scrierea sa nu urmează căile obișnuite ale cercetării științifice distanțate, ci provine de la unul dintre cei mai activi purtători ai tradiției muzicale pontice, violonistul Mihalis Kaliontzidis, care aduce în acest volum toată experiența sa vastă și diversificată de viață.

Începând cu 1987, el se dedică colectării și compunerii acestui volum, care este publicat aici cu grija Departamentului de Muzică Populară și Tradițională al TEI Epir. Arta sa, așa cum i-a fost transmisă și așa cum el însuși a evidențiat-o prin lucrarea sa, se referă nu doar la cei care studiază vioara pontică, ci la toți cei care explorează căile speciale ale tradițiilor muzicale din spațiul elen.