Conceptul de educație interculturală înglobează nivelul macro al statului și structurile instituționale ale acestuia, nivelul meso al școlii și nivelul micro al clasei de școală. Educația interculturală ridică în fața structurilor de stat problema formulării de politici la nivel național pentru recunoașterea caracterului intercultural al societăților.

Cu toate acestea, nu este identică cu politica oficială intenționată a statului, ci este în strânsă legătură cu inițiativele celor responsabili și ale educatorilor. Prin urmare, politica interculturală se referă la practicile educaționale dezvoltate de stat și reconfigurate prin aplicarea lor în școală și în clasă.

Literatura internațională referitoare la educația interculturală se concentrează exclusiv fie pe gestionarea de către stat a diversității culturale a societății, fie pe dimensiunea practică a educației interculturale. Totuși, perspectiva macro a educației interculturale subliniază „medierea umană” în formularea și aplicarea politicilor educaționale.

În schimb, perspectivele micro ignora structura politică a statelor interculturale moderne, dar și efectele acesteia asupra proceselor interculturale. Ambele perspective se dovedesc a fi insuficiente în analiza educației interculturale.

În această carte, vom examina cele trei niveluri, adică nivelul statului, al școlii și al clasei de școală, și vom discuta subiectul major al pregătirii educației educatorilor. Obiectivul nostru este ca această carte să introducă cititorul în teoria, politicile și practicile educației interculturale, precum și în teme fundamentale legate de acest domeniu, atât la nivel teoretic, cât și la nivel de cercetare.

Această carte poate fi utilizată de cadrele didactice aflate în activitate, dar și de cei aspiranți să devină educatori. Textele introduc cititorul în aspectele teoretice și de cercetare ale subiectului și pot fi valorificate de academicieni din Grecia și Cipru.