Scrierea unei istorii contemporane a teatrului grec în secolul XX reprezintă o necesitate stringentă, impusă atât de absența unei lucrări sintetice de acest tip care să abordeze subiectul pe durata unui secol, cât și de diversitatea corespondențelor și relațiilor acestuia cu societatea și cultura în aceeași perioadă.

Studiul de față, departe de abordările istorico-filologice, care slăbesc fenomenul dinamic al expresiei teatrale din conținutul său social, ideologic, artistic și cultural mai larg, vizează o lectură diferită, deci crearea unor noi criterii pentru cercetarea istorică și interpretarea teatrului.

Obiectivele sunt sublinierea relațiilor care există și funcționează între producția dramatică originală și tradiția autohtonă (dramă antică, cultură populară), dar și mai larg, creația globală (dramaturgie comparată). Înregistrarea și promovarea factorilor intermediari (scene și forme teatrale, regie) care influențează comunicarea spectatorului cu reprezentația (istorie a regiei, performanță) și identificarea mecanismelor evidente sau latente de proiectare și promovare a spectacolului (sociologia teatrului); în final, evidențierea formelor de expresie teatrală și a genurilor de teatru care fie sunt în mare parte latente (melodramă), fie, deși foarte răspândite (revistă), nu au fost studiate îndeajuns.

Scopul final este evidențierea relației dintre theatrical și real și, prin extensie, identificarea corespondențelor între realitatea istorică și cea scenică, sublinierea standardelor culturale și a originalității care caracterizează teatrul grec în secolul XX.