Cartea abordează istoria fotbalului în lagărele de concentrare și este rezultatul unei cercetări uimitoare efectuate de autor cu privire la fotbal și modul în care acesta a fost o sursă de viață sau o cauză a morții pentru prizonieri.

„În infernul terorii inefabile, bătaia mingii de fotbal improvizate simboliza vocea speranței. Prizonieri care s-au aflat pe marginea Iadului, din capriciul diabolic al unei superputeri care a măcelărit lumea, se agățau de orice ar fi putut să le ofere o scânteie de lumină în adâncul tunelului întunecos.

De la lagărele de concentrare mortale ale Reich-ului nazist până la stadioanele înrobite din Austria, de la Olimpiadele propagandei fasciste până la Campionatul Mondial al conducerii musoliniene, de la ghetourile pline de lacrimi din Cehoslovacia până la canioanele sângerânde ale Ucrainei, fotbalul condamnaților la moarte a devenit un vehicul de supraviețuire și o fereastră către un viitor neînțeles și neclar.

Flăcările războiului au ars Europa și au lăsat în urma lor 60 de milioane de victime. Prima dintre acestea, cea mai vulnerabilă, a fost innocența, bucuria jocului fără griji. Cei norocoși care își datorează viața unei driblingi pricepute în fața cuceritorului îi pomenesc pe morți și, cu puțin înainte de a pleca, transmit generațiilor mai tinere groaza unei ură zadarnice. Înt-o întreagă Europă plânge de zeci de ani moștenirea unei poziții de ofsaid de neînțeles.”