Adevărat, „de ce viața se micșorează aici și se lungește mai departe”? Pentru că viața are legătură cu dezvoltarea. Prin urmare, statul are și acest rol: să aibă grijă de dezvoltare. În mod extensiv, are obligația de a se îngriji ca viața să se lungească, atât aici, cât și mai departe, pentru toți.

Statul grecesc modern, de la înființarea sa, s-a organizat concentrat și intervenționist, deoarece era obligat de împrejurări să se ocupe de lucrări de război și lucrări de pace. De-a lungul timpului, a dezvoltat o administrație publică hyper-trofică și ineficientă, ca rezultat al relațiilor clientelare. Necesitatea unei acțiuni de stat raționale și planificate întârzânde să fie înțeleasă. Și când este înțeleasă și încep să fie redactate programe de dezvoltare socială și economică, acestea nu numai că nu sunt aplicate, dar rămân „în sertar”.

Intervenționismul deosebit și extins rezolvă - așa cum o face - dar și provoacă probleme. Este vorba despre un statism ineficient și anacronic. Și întrebarea este: soluția se află în privatizarea bogăției publice sau în de-partizizarea statului și, prin extensie, în funcționarea rațională a sectorului public?

Obligația statului pentru dezvoltare este o chestiune dificilă, atât în teorie, cât și în practică. Dar ce este dezvoltarea? Cu siguranță, noțiunea „dezvoltare” include toate domeniile societății și implică o trecere la un nivel superior, conform sistemului de valori și ierarhiilor fiecărei societăți. Este un vis și o realitate. Visul poate deveni realitate și realitatea un vis. Unul există pentru că există celălalt. Statul are datoria de a se ocupa pentru a transforma visul dezvoltării în realitate. Și dacă Marea Ideea a Națiunii a expirat în 1922, Marea Ideea a dezvoltării este o chestiune a tuturor, dar în primul rând o obligație primordială a statului.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]