Odată cu intrarea în noul mileniu (2000), comunitatea mondială s-a confruntat cu un peisaj în continuă schimbare, plin de surprize. Intensitatea și amploarea integrării piețelor și societăților nu au precedent istoric și depășesc 'turbulentele' așteptate în economie, societate, politică și cultură, într-un mod aproape necontrolat și imprevizibil.

Confuzia generată de această integrare, numită și globalizare, pare să nu fie compensată de producția de noi viziuni, propuneri ideologice, politice sau culturale. Din opera lui Adam Smith este cunoscut faptul că dimensiunea pieței determină capacitatea de specializare și realizarea economiilor de scară și, prin urmare, afectează nivelul de prosperitate al fiecărei societăți.

De asemenea, este bine cunoscută poziția fundamentală a altui mare economist, David Ricardo, că libertatea comerțului internațional, permițând fiecărei țări să se specializeze în domeniul în care are un avantaj comparativ, promovează prosperitatea tuturor țărilor implicate în comerț. De atunci s-au scris multe lucrări pentru a susține această viziune clasică, iar istoria economică a confirmat-o practic, fiind stimulată și de progresul tehnologic, care crește capacitatea de producție și, în același timp, facilitează comunicarea între regiuni.

(. . .) [Fragment din textul prefaței]