Cartea aceasta a început să fie scrisă atunci când organizația 17 Noiembrie a fost desfăcută, a devenit un titlu de primă pagină constant și, de la o problemă politică cronică, a ajuns obiectul excesele de jurnalism, la care sunt predisuse mijloacele de radio și televiziune din Grecia.

Așadar, "Teroarea de stânga, democrația și statul" nu este o altă colecție de texte jurnalistice despre terorism, așa cum a fost descris și analizat pentru publicul televizat: este mai degrabă o carte "în afara epocii"; pentru o analiză teoretică și istorică a fenomenului terorii, pentru o încercare de a defini și a plasa acest fenomen între celelalte probleme structurale ale societății, unul dintre care este, de altfel, și funcția mass-media.

Scopul său este de a deschide o discuție despre natura terorismului de stânga, despre originile sale ideologice, despre iluziile sale și despre moralitatea sa (sau lipsa acesteia, devierile sale), precum și despre tipul de democrație autoritară care tinde să se formeze pe fondul desfacerii organizațiilor teroriste.

Problema centrală a cărții este terorismul de stânga, deoarece autorii săi s-au aflat întotdeauna în spațiul stângii, prin urmare, le sunt familiare ideile, experiențele, mentalitatea, cultura, estetica, logica și derapajele logice - dacă nu chiar monstruozitățile absurde -, moralitatea și emoția acestei particularități.

Cartea încearcă să ofere anumite informații despre expresiile, formele și scopurile terorismului de stânga de-a lungul timpului: în realitate, încearcă să investigate evoluția urii de clasă și a urii în general, în cadrul societății de clasă, fiecă se referă la regimuri totalitare și tiranice (Rusia) fie la democrații liberale (SUA).

În această retrospecție și analiză pândesc întotdeauna întrebările: Ce este Statul? Are Statul un "centru"? Cât de mult Stat avem nevoie? Cât de mult afectează acțiunile teroriste Statul? Oare Kurt Vonnegut avea dreptate când spunea: "Cred că putem atinge pacea, abundența și fericirea. Adică, sunt un idiot?"