Imaginea obișnuită pe care o are cineva despre Sparta este cea a orașului-camp, unde, într-o atmosferă de austeritate și egalitate, spartanii - nu tocmai foarte deștepți - se antrenau zilnic în arta războiului. Realitatea era mai complexă.

Pregătirea militară era, fără îndoială, obiectivul central al statului spartan, dar în același timp diferențele economice nu lipseau din Sparta, austeritatea nu era atât de stringentă și s-a menținut pentru o perioadă relativ scurtă, iar poziția femeilor în societatea spartană era deosebit de avansată.

În plus, Sparta poate să se mândrească cu succese apreciabile în politica internațională. De-a lungul mai multor secole, a fost aproape continuu cel mai puternic stat din spațiul grecesc, iar chiar și în timpul perioadei sale de decadență a reușit nu doar să-și mențină independența, ci și să recupereze pentru o perioadă scurtă supremația în Peloponez.

Mai important, toate acestea s-au întâmplat în ciuda faptului că populația cetățenilor Spartei scădea dramatic, iar forțe opuse Spartei apăreau constant. Curajul proverbial al spartienilor nu reprezintă o explicație suficientă pentru aceste succese. Cauzele lor trebuie căutate în strategia înaltă a statului spartan.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]