Magia a fost ansamblul doctrinelor metafizice ale egiptenilor, conform cărora realizarea unor acțiuni religioase (rituale și simbolice) specifice, cu ajutorul și în direcția dorită (emanarea) a unei puteri secrete, impersonale și moral neutre, care conecta totul în univers și servea atât oamenii, cât și ființele supranaturale (zei, demoni, spirite ale morților etc.), ar aduce rezultate specifice în viața de zi cu zi, precum și în viața de după moarte.

De la momentul în care lumea a fost creată și a început să funcționeze universala Maat, o lege metafizică fundamentală a conservării a fost automat pusă în aplicare. Armonia cosmică trebuia menținută și, dacă era posibil, întotdeauna să crească, asemenea entropiei, dar - spre deosebire de noțiunea termodinamică - necesitatea Maat nu era legată de dezordine, ci de ordine. Era direct legată de desfășurarea și fluxul normal, pașnic și neîngrădit al tuturor lucrurilor. Era opusă oricărei abateri, păcat, crime sau disharmonii.

Asemenea Nevoii, astfel și Maat, acoperea totul cu vălurile Dreptății, Bunelor Legi și Păcii. Orice deranjare a sa nu este plăcută zeilor și ar trebui să fie neutralizată prin intervenție divină sau umană. Magia a fost oferită oamenilor pentru acest scop precis. Pentru a face față crizelor și a restabili ordinea, deoarece în Egiptul antic era o funcție legitimă și demnă de respect, deloc de discreditat sau negativă, intrinsecă componentei religioase a conștiinței metafizice a egiptenilor.

În această carte, prima prezentare serioasă a magiei egiptene antice în Grecia, vom întâlni opiniile egiptenilor despre viața de după moarte, convingerile lor religioase și, direct sau indirect, credința lor în magie, ca o putere globală suprema care leagă și corelează totul, conectând divinul cu lumea umană. O putere care era considerată un dar al zeilor către oameni, pentru a putea face față dificultăților și obstacolelor vieții lor pământești și de dincolo de moarte.

În contextul simbolic al viziunii arhetipale jungiene, metafizica egipteană antică și magia corespunzătoare sunt pline de simboluri, cunoaștere intuitivă și empatie, atât pentru lumea care ne înconjoară, cât și pentru frumusețea ei. Ar putea oare să ajute indirect ființa umană modernă să se apropie mai mult de autocunoaștere, de cunoașterea altora și de cosmologie?

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]