Grecia, cu întârziere și neliniște, a reușit să aibă o altă întâlnire importantă cu Istoria, stabilirea euro-ului. La fel ca în trecut, tot cu neliniște, a reușit să urmărească marii transformări istorice ale Modernității: constituirea Statului Național, adoptarea instituțiilor liberale și a votului universal, industrializarea și sindicalismul, integrarea în Comunitatea Economică Europeană.

Cu toate acestea, nu a apucat să se bucure de succes, deoarece s-a aflat, alături de toată Europa, în mijlocul crizei internaționale centrate pe războiul din Irak. Una câte una, piesele care au format echilibrele după cel de-al Doilea Război Mondial au fost demontate. Colapsul Uniunii Sovietice a adus sfârșitul bipolarității. Răspunsul militarist al Americii lui Bush la atacul terorist din New York a provocat „schisma Occidentului”. Multiplicarea protecțiunilor a inversat parcursul anticolonial.

O perioadă întunecată și sumbră de lungă durată s-a deschis pentru întreaga Lume. Neoconservatorismul american aspiră să definească singur noile echilibre ale secolului XXI. Relația cu SUA constituie acum piatra de încercare a identității Uniunii Europene. Va căuta să evidențieze propria sa viziune asupra globalizării sau va accepta lumea pe care o pregătește puterea americană? Va avansa spre Uniunea Politică pentru a deveni un acționar puternic într-o Lume multicentrică sau se va transforma în partenerul inferior al unei noi Sfinte Alianțe?

Mobilizarea spectaculoasă a cetățenilor va da o nouă suflare Politicii? Va genera un patriotism european comun? În jurul acestor întrebări se vor reorganiza toate marile curente politice din Grecia, din Europa, din lume. Răspunsurile la aceste întrebări vor contura noua distincție Progres - Conservare, Stânga - Dreapta în secolul XXI.