Poezii de o onestitate disarmantă și umor ascuțit, scrise cu pasiune autentică și sinceritate emoționantă. Charles Bukowski scrie despre dragoste, lăcomie și dorință la persoana întâi, uneori cu brutalitate și cinism, alteori cu sensibilitate și tandrețe, schițând astfel multiplele versiuni ale omului îndrăgostit.

Poeziile sale, distractive sau nu, de multe ori jucăușe, vorbesc despre fascinația misteriosului și despre sex, despre respingerea sau acceptarea de către obiectul dorinței, egoismul și narcisismul subiectului îndrăgostit și, în cele din urmă, despre puterea eliberatoare a dragostei.

Poezii revelatoare despre om și scriitorul Bukowski – se referă la amantele și prietenii săi, dar și la fiica sa și la munca sa – care, cu modul său crunt de familiar și contemplativ, transformă dragostea într-o prismă prin care vede întreaga lume a frumuseții, dar și a sălbăticiei, precum și propriul său loc vulnerabil în ea.

Trebuie să trec pe la hotel la 8 și la 5; pe alei sunt pisici și sticle și nelegiuiți, iar eu privesc sus la fereastră și mă gândesc, nu mai știu unde ești, și continui drumul meu și mă întreb unde se duce viața când se oprește.