Cartea aceasta conține o selecție și revizuire a cincizeci și una de recenzii de carte, care acoperă perioada 1985-1999 și trasează parcursul științei teatrale la sfârșitul secolului XX.
Științe precum teatreologia, care au un obiect de studiu complex, necesită, prin natura lor, o varietate de metodologii și modele explicative și trebuie să fie sceptice la cerința unei singure metode care poate oferi soluții reale problemelor analizei.
Aceasta poate fi și învățătura pentru viitor care rezultă din această carte. Pentru că - pe diverse căi și în moduri diferite - aici converg evoluțiile din domeniul teoriei teatrale, așa cum se poate observa din studiul literaturii de specialitate, atât românești, cât și străine.
Contestarea credinței într-o singură teorie a teatrului este urmată de o generală reticență, care acceptă și fragmentarea abordărilor. Nu mai vorbim acum despre o teorie, ci despre mai multe - poate chiar multe - nu a „teatrului”, care nu mai există ca fenomen unitar, ci a „teatrului”, care este un element definitoriu al diverselor manifestări, printre care și teatrul în sensul său convențional.
[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]
